Aducînd laolaltă imaginativitate, idei, virtuozitate narativă, intuiţie a umanului şi, poate, a unei dimensiuni ce transcende umanul, cărţile acestui autor ies din sfera prozei leneşe, a conformismului „mainstream“. Sînt cărţile unui profesionist al genului fantasy – sau, şi mai exact, „dark fantasy“ –, prea puţin abordat la noi, şi, de fapt, ale unui profesionist al prozei pur şi simplu. (Bianca Burța-Cernat, Observator cultural)

Un specialist în apocaliptită. (Dan C. Mihăilescu, Omul care aduce cartea)

Flavius Ardelean este un artist al stărilor depresive. (Marius Miheț, România literară)

Pentru Flavius Ardelean, scrisul este ca respirația, iar literatura este viața. (Mihail Vakulovski, tiuk!)

Flavius Ardelean nu e scriitor de lucruri frumoase, dar e frumos în necurățenia și neorânduiala lui. Iar cine iubește scriitorii îi iubește tocmai fiindcă aceștia nu fac eforturi să le spună lucruri frumoase când totul în jur se prăbușește, ci știu să scoată bucuria cuvintelor și din bube, mucegaiuri și noroi. (Michael Haulică)

Fla­vius Ardelean scrie în Miasma despre lumi alternative până dincolo de multivers, o fabulă a deghizării grotescului în sublim și invers. (Marius Miheț, Suplimentul de cultură)

La Flavius Ardelean nesiguranța aflării între viu și mort, între Lume și ne’Lume – în, probabil, cele mai frumoase pagini despre descompunere scrise la noi după ’89 – capătă o ideologie proprie. (Cătălin Badea-Gheracostea, Observator cultural)

Nebună, genială, întunecată, tulburătoare și profundă, Scârba sfântului cu sfoară roșie te face să te privești pentru o clipă și să nu te mai recunoști întru totul. Dar abia de acolo poți începe să descoperi și să vezi. Cu adevărat să vezi. (Cristina Nemerovschi)

Îmblânzitorul apelor este un excelent microroman poetic despre simulacrele vinovăţiei şi ale singurătăţii. Un poem apocaliptic. (Marius Miheț, România literară)

E o carte absolut atipică pentru literatura actuală, și nu numai, din România; asta e un risc, dar poate fi și un mare atu. Cartea, în ansamblul ei, după lectură, îți lasă un sentiment de apăsare, ceea ce demonstrează că atinge zone foarte profunde pe care le face să vibreze; asta e mult, asta e enorm. (Nora Iuga)

Inventiv, atent la stil, pasionat de povestea bine articulată, cu tâlc, având știința complicată a dozării misterului, Flavius Ardelean este, fără putință de tăgadă, unul dintre cei mai interesanți tineri scriitori care au apărut în ultimii ani. (Mircea Pricăjan)

Îmblânzitorul apelor este o nouă apocalipsă, este o veche tragedie, este o altă – și, deci, unică – poveste de dragoste. (Cătălin Badea-Gheracostea, Observator Cultural)